Viaţa e complexă şi plină de aspecte, vorba unui clasic în viaţă. De exemplu, viaţa la bloc îţi permite să-ţi intromisionezi diferite simţuri (auzul prin pereţi, mirosul prin crăpăturile uşilor sau prin geamurile deschise când vreo gospodină face bundaşchenier sau arde cartofii scăzuţi pentru că „aşa-i făcea mama bă fraiere, dacă nu-ţi plac, marş la mecdonalz”) în viaţa vecinilor tăi. Eu îmi intromisionez auzul în viaţa vecinei de deasupramea, la fel cum îşi intromisionează ea glasul în viaţa mea, de fiecare dată când prietenul ei îşi propteşte bărbăţia într-însa şi la un sfert de oră după duş, când încep să se certe. El cu glas molcom, nu-l aud niciodată, ea cu glas ascuţit („Relu, Reluuu, Reeeluuuuu, uuuu, uuuu, aaaa, uuuuaaaaa, Reeeluluuluuuu” înainte de duş, pe la 11 jumătate, 12 noapte, iar după duş,”Relu, băgami-aş picioarele, tu eşti cretin?

De ce nu stai la mă-ta dacă-i aşa bine la ea?….dă-te dracului de prost…cum crezi că o să trăim aşa?…adică io n-am dreptul să am prieteni?…p!#d@ mă-tii de dobitoc…”). Apoi linişte, până în seara următoare, când se reia şirul, în ordinea de mai sus.

Asta mă face să-mi pun diverse întrebări:

- dacă Relu e atât de naşpa, de ce-l tolerează în ea şi în seara următoare?

- dacă Relu i-o trage atât de bine, de ce se ceartă mereu după?

- dacă Relu e doar un vibrator din care ea şi-a făcut un prieten imaginar (cu o componentă extrem de reală), gelos, posesiv, măgăroc şi foarte, foarte potent, ba chiar foarte eficient şi silenţios (pe Relu nu l-am auzit niciodată, doar vocea ei penetrează pereţii)?

- cât de multe lucruri poate trece o femeie cu vederea dacă sexu-i optim?

- de câte ori ai voie să încerci înainte să-şi dea seama că eşti cam dobitoc şi până la urmă, nici nu eşti aşa grozav la pat?

- oare mărimea contează?

Voi ce credeţi?